cuminți
Etimologie
Din cuminte.
Pronunție
- AFI: /ku.min'ʦi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) cuminți | |
| Infinitiv | a (se) cuminți |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) cumințesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) cumințească |
| Participiu | cumințit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. tranz.) a (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online