munci

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă monciti.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) munci
Infinitiv a (se) munci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) muncesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) muncească
Participiu muncit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a desfășura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupație.
    A munci la o instalație.
  2. (v.tranz.) a efectua munci agricole, a lucra pământul, câmpul.
  3. (v.refl.) a-și da osteneală; a se strădui, a se trudi.
    Nu te mai munci atâta pentru...
  4. (v.tranz.) (înv. și pop.) a supune la cazne, a tortura.
  5. (v.refl. și intranz.) (înv. și pop.) a suporta suferințe fizice sau morale.
  6. (v.tranz.) (despre sentimente, gânduri etc.) a provoca suferințe (morale sau fizice), a preocupa în mod intens, a consuma.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl.) A se munci cu gândul = a se frământa
  • A munci ca un bou/ca un cal/ca un rob/ca un sclav (pe plantație) = a munci până la epuizare; a trudi, a osteni muncind


Traduceri

Referințe