curăție

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din curat + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /ku.rə'ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
curăție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curăție invariabil
Articulat curăția invariabil
Genitiv-Dativ curăției invariabil
Vocativ curăție invariabil
  1. (înv.) cinste; nevinovăție, castitate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe