cinste

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) čĩștĩ.

Pronunție

  • AFI: /'ʧin.ste/


Substantiv


Declinarea substantivului
cinste
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cinste invariabil
Articulat cinstea invariabil
Genitiv-Dativ cinstei invariabil
Vocativ cinste invariabil
  1. onestitate, probitate, corectitudine.
  2. virtute, fidelitate, castitate.
  3. respect, stimă, considerație, prețuire.
  4. onoare, favoare.
  5. ceremonial, paradă, fast.
  6. (concr.; pop.) dar, cadou, plocon.
  7. ospăț, ospătare (în care predomină băutura).
  8. băutură alcoolică.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • Pe cinstea mea! = spune cineva pentru a întări și garanta autenticitatea unei afirmații făcute
  • A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite
  • A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare
  • A face cinste = a oferi cuiva de băut (și de mâncat) într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti


Traduceri

Referințe