curbare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) curba.

Pronunție

  • AFI: /kur'ba.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
curbare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curbare curbări
Articulat curbarea curbările
Genitiv-Dativ curbării curbărilor
Vocativ curbare curbărilor
  1. acțiunea de a (se) curba; arcuire, încovoiere.


Traduceri

Anagrame

Referințe