curmală

De la Wikționar, dicționarul liber
Curmale

română

Etimologie

Din turcă kurma (astezi hurma), prin intermediul neogreacă ϰουρμάς (kourmás) (astezi χουρμάς). Singularul normal, curma, a fost înlocuit de un singular analogic, format pe baza pluralului curmale.

Pronunție

  • AFI: /kur'ma.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
curmală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curmală curmale
Articulat curmala curmalele
Genitiv-Dativ curmalei curmalelor
Vocativ ' '
  1. fructul curmalului, comestibil, brun-roșcat, oval, bogat în zahăr, cu gust dulce și plăcut.
    Curmala este fructul curmalului.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe