cuscru
română
Etimologie
Din latină consoc (e)rum.
Pronunție
- AFI: /ˈkus.kru/
Substantiv
| Declinarea substantivului cuscru | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cuscru | cuscri |
| Articulat | cuscrul | cuscrii |
| Genitiv-Dativ | cuscrului | cuscrilor |
| Vocativ | cuscrule | cuscrilor |
- tatăl unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț; (la pl.) părinții unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online