custode

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză custode < latină custos, custodis.

Pronunție

  • AFI: /kus'to.de/


Substantiv


Declinarea substantivului
custode
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ custode custozi
Articulat custodele custozii
Dativ-Genitiv custodelui custozilor
Vocativ custode custozilor
  1. persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri (mobile).
    Custode de bibliotecă.
  2. (jur.) persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru.
  3. cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetată la începutul paginii următoare, pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor.


Traduceri

Referințe