custode

română

Etimologie

Din franceză custode < latină custos, custodis.

Pronunție

• AFI: /kus'to.de/

Substantiv

Declinarea substantivului custode
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	custode	custozi
Articulat	custodele	custozii
Genitiv-Dativ	custodelui	custozilor
Vocativ	custode	custozilor

1. persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri (mobile).

   Custode de bibliotecă.

2. (jur.) persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru.
3. cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetată la începutul paginii următoare, pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online