cusurgiu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cusur + sufixul -giu.

Pronunție

  • AFI: /ku.surˈʤiw/


Substantiv


Declinarea substantivului
cusurgiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cusurgiu cusurgii
Articulat cusurgiul cusurgiii
Genitiv-Dativ cusurgiului cusurgiilor
Vocativ cusurgiule cusurgiilor
  1. (fam.) persoană înclinatăgăsească cusururi la orice; persoană care are chef de ceartă.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cusurgiu
Singular Plural
Masculin cusurgiu cusurgii
Feminin cusurgie cusurgii
Neutru cusurgiu cusurgii
  1. (fam.) înclinatăgăsească cusururi la orice; care are chef de ceartă.


Traduceri

Referințe