cutumă
Etimologie
Din franceză coutume.
Pronunție
- AFI: /ku'tu.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cutumă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cutumă | cutume |
| Articulat | cutuma | cutumele |
| Genitiv-Dativ | cutumei | cutumelor |
| Vocativ | cutumă | cutumelor |
- normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată: consuetudine, obicei.
- (în vechiul drept) obiceiul pământului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online