cuvântăreț

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a cuvânta + sufixul -ăreț.

Pronunție

  • AFI: /ku.vɨn.tə'reʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cuvântăreț
Singular Plural
Masculin cuvântăreț cuvântăreți
Feminin cuvântăreață cuvântărețe
Neutru cuvântăreț cuvântărețe
  1. (rar) cuvântător; care vorbește frumos, meșteșugit.


Traduceri

Referințe