căpătuit

română

Etimologie

Din a (se) căpătui.

Pronunție

• AFI: /kə.pə.tu'it/

Adjectiv

Declinarea adjectivului căpătuit
	Singular	Plural
Masculin	căpătuit	căpătuiți
Feminin	căpătuită	căpătuite
Neutru	căpătuit	căpătuite

1. care și-a creat (prin mijloace necinstite) o situație, un rost; cu stare, așezat.
2. (fam.) căsătorit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căputați
• păcătuit

Referințe

• DEX '98 via DEX online