dâră

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) dira („gaură, urmă”).

Pronunție

  • AFI: /'dɨ.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dâră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dâră dâre
Articulat dâra dârele
Genitiv-Dativ dârei dârelor
Vocativ dâră dârelor
  1. urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; (p.gener.) urmă.
  2. dungă, linie; (spec.) dungă, rază de lumină.

Expresii

  • (fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent


Traduceri

Anagrame

Referințe