dărâmătoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dărâmător.

Pronunție

  • AFI: /də.rɨ.mə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dărâmătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dărâmătoare dărâmătoare
Articulat dărâmătoarea dărâmătoarele
Genitiv-Dativ dărâmătoarei dărâmătoarelor
Vocativ dărâmătoareo dărâmătoarelor
  1. (rar) persoană care dărâmă.


Traduceri

Referințe