dărâmător

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a dărâma + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /də.rɨ.mə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
dărâmător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dărâmător dărâmători
Articulat dărâmătorul dărâmătorii
Genitiv-Dativ dărâmătorului dărâmătorilor
Vocativ dărâmătorule dărâmătorilor
  1. (rar) persoană care dărâmă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe