dărușag

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dar + sufixul -șag.

Pronunție

  • AFI: /də.ruˈʃaɡ/


Substantiv


Declinarea substantivului
dărușag
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dărușag dărușaguri
Articulat dărușagul dărușagurile
Genitiv-Dativ dărușagului dărușagurilor
Vocativ dărușagule dărușagurilor
  1. (reg.) dar, dăruire.
    Andrei mi-a dat un dărușag.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe