cadou
Aspect
Etimologie
Din franceză cadeau.
Pronunție
- AFI: /kaˈdow/
Substantiv
Declinarea substantivului cadou | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cadou | cadouri |
Articulat | cadoul | cadourile |
Genitiv-Dativ | cadoului | cadourilor |
Vocativ | cadoule | cadourilor |
- obiect primit de la cineva sau oferit cuiva în semn de prietenie sau atenție.
- I-a făcut un cadou splendid.
Sinonime
- atenție, dar, surpriză, (înv., pop. și fam.) peșcheș, (pop.) plocon, (înv.) cinste, dărușag, prezent, prosfora
Vezi și
Traduceri
ceea ce se primește sau se oferă în mod gratuit
|
|