dăscăliță

română

Etimologie

Din dascăl + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /dəs.kə'li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului dăscăliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dăscăliță	dăscălițe
Articulat	dăscălița	dăscălițele
Genitiv-Dativ	dăscăliței	dăscălițelor
Vocativ	dăscăliță	dăscălițelor

1. (pop.; rar) învățătoare (la țară); (p.ext.) (fam.) profesoară.
2. soție de dascăl.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online