dăunaș

română

Etimologie

Din daună + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /də.uˈnaʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului dăunaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dăunaș	dăunași
Articulat	dăunașul	dăunașii
Genitiv-Dativ	dăunașului	dăunașilor
Vocativ	dăunașule	dăunașilor

1. (reg.) persoană care a suferit o pierdere; păgubaș.

Cuvinte derivate

• dăunașă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dansau

Referințe

• DEX '98 via DEX online