dăunaș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din daună + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /də.uˈnaʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
dăunaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dăunaș dăunași
Articulat dăunașul dăunașii
Genitiv-Dativ dăunașului dăunașilor
Vocativ dăunașule dăunașilor
  1. (reg.) persoană care a suferit o pierdere; păgubaș.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe