dantură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză denture.

Pronunție

  • AFI: /dan'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dantură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dantură danturi
Articulat dantura danturile
Genitiv-Dativ danturii danturilor
Vocativ dantură danturilor
  1. totalitatea dinților unei persoane; (p.ext.) felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție.
  2. ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe