daună
română
Etimologie
Din latină damnum.
Pronunție
- AFI: /ˈda.u.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului daună | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | daună | daune |
| Articulat | dauna | daunele |
| Genitiv-Dativ | daunei | daunelor |
| Vocativ | daună | daunelor |
- pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral).
- despăgubire.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.prep.) în dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online