Sari la conținut

deînmulțit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din de + înmulțit.

Pronunție

  • AFI: /de.ɨn.mul'ʦit/


Substantiv


Declinarea substantivului
deînmulțit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deînmulțit invariabil
Articulat deînmulțitul invariabil
Genitiv-Dativ deînmulțitului invariabil
Vocativ deînmulțitule invariabil
  1. (mat.) primul factor al unei înmulțiri, număr care urmeazăfie înmulțit cu cel de-al doilea termen.


Traduceri

Referințe