deșănțat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /de.ʃən'ʦat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
deșănțat
Singular Plural
Masculin deșănțat deșănțați
Feminin deșănțată deșănțate
Neutru deșănțat deșănțate
  1. dezmățat; care încalcă limitele bunei-cuviințe.
  2. dezordonat, neglijent.
  3. (reg.; despre lucruri) ciudat, curios, straniu.


Traduceri

Anagrame

Referințe