Sari la conținut

încălca

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din în- + a călca.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kəl'ka/


Verb


Conjugarea verbului
încălca
Infinitiv a încălca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încalc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încalce
Participiu încălcat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a ocupa prin violență un teritoriu străin; a cotropi.
  2. (v.tranz.) (fig.) a nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligație etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe