decalare
română
Etimologie
Din a (se) decala.
Pronunție
- AFI: /de.ka'la.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului decalare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decalare | decalări |
| Articulat | decalarea | decalările |
| Genitiv-Dativ | decalării | decalărilor |
| Vocativ | decalare | decalărilor |
- acțiunea de a (se) decala și rezultatul ei; distanțare în spațiu sau în timp; rămânere în urmă; (fig.) nepotrivire, dezacord între situații, evenimente, concepții etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online