decalca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză décalquer.

Pronunție

  • AFI: /de.kal'ka/


Verb


Conjugarea verbului
decalca
Infinitiv a decalca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
decalchez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să decalcheze
Participiu decalcat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc.
  2. (v.tranz.) (lingv.) a calchia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe