copia

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză copier. Confer italiană copiare.

Pronunție

  • AFI: /ko.pi'a/


Verb


Conjugarea verbului
copia
Infinitiv a copia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
copiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să copieze
Participiu copiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a transcrie un text, redând exact conținutul lui.
    Am copiat lucrarea lui ieri.
    A copia pe curat un text.
  2. a reproduce fără originalitate o operă de artă.
    A copia un act, un document.
  3. (v.intranz.) (în școală) a redacta o temă, folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație.
  4. a plagia.
  5. (peior.) a reproduce ceva prin imitație servilă; a imita pe cineva.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină copia.

Pronunție

  • AFI: /ˈkɔpja/


Substantiv

copia f., copie pl.

  1. copie

Antonime

Cuvinte derivate





latină

(Latina)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
copia
f. Singular Plural
Nominativ copia '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. rezervă, furnizare
  2. (la plural) trupe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină copia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

copia f., copias pl.

  1. copie