decanat

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză décanat < latină decanatus. Confer germană Dekanat.

Pronunție

  • AFI: /de.ka'nat/


Substantiv


Declinarea substantivului
decanat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ decanat decanate
Articulat decanatul decanatele
Genitiv-Dativ decanatului decanatelor
Vocativ decanatule decanatelor
  1. demnitatea de decan; birourile unde lucrează decanul (și personalul ajutător).
  2. organul de conducere al unei facultăți.


Traduceri

Anagrame

Referințe