declic

română

Etimologie

Din franceză déclic.

Pronunție

• AFI: /de'klik/

Substantiv

Declinarea substantivului declic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	declic	declicuri
Articulat	declicul	declicurile
Genitiv-Dativ	declicului	declicurilor
Vocativ	declicule	declicurilor

1. dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu o alta.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online