deconcerta
română
Etimologie
Din franceză déconcerter.
Pronunție
- AFI: /de.kon.ʧer'ta/
Verb
| Conjugarea verbului deconcerta | |
| Infinitiv | a deconcerta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
deconcertez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să deconcerteze |
| Participiu | deconcertat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (franțuzism) a face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online