decroșare
română
Etimologie
Din a decroșa.
Pronunție
- AFI: /de.kro'ʃa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului decroșare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decroșare | decroșări |
| Articulat | decroșarea | decroșările |
| Genitiv-Dativ | decroșării | decroșărilor |
| Vocativ | decroșare | decroșărilor |
- acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei.
- (geol.) fractură în scoarța terestră de-a lungul căreia se decroșează stratele.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online