decurge

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din de + a curge (după franceză découler).

Pronunție

  • AFI: /de'kur.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
decurge
Infinitiv a decurge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să decurgă
Participiu decurs
Conjugare III
  1. (v.intranz.) a urma, a rezulta din..., a-și avea izvorul în...
  2. (v.intranz.) a se petrece, a se desfășura.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe