izvor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
izvor

română

Etimologie

Din slavă (veche) izvorŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
izvor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ izvor izvoare
Articulat izvorul izvoarele
Dativ-Genitiv izvorului izvoarelor
Vocativ izvorule izvoarelor
  1. apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului; fântână.
  2. loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor, o apă curgătoare; începutul unui râu; obârșie.
  3. sursă de lumină sau de căldură.
  4. (fig.) lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursă.
  5. document, text original (istoric, științific).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe