decurie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină decuria.

Pronunție

  • AFI: /de'ku.ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
decurie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ decurie decurii
Articulat decuria decuriile
Genitiv-Dativ decuriei decuriilor
Vocativ decurie decuriilor
  1. subunitate de cavalerie în armata romană, formată din zece soldați.
  2. colegiu de mici funcționari la Roma și în municipiile romane.


Traduceri

Anagrame

Referințe