dedubla

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză dédoubler.

Pronunție

  • AFI: /de.du'bla/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dedubla
Infinitiv a (se) dedubla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dedublez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dedubleze
Participiu dedublat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe