deficit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză déficit.

Pronunție

  • AFI: /de.fi'ʧit/


Substantiv


Declinarea substantivului
deficit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deficit deficite
Articulat deficitul deficitele
Genitiv-Dativ deficitului deficitelor
Vocativ deficitule deficitelor
  1. plus de cheltuieli față de venituri; lipsă (bănească) la un bilanț financiar; pierdere; (p.gener.) orice lipsă la o socoteală.

Expresii

  • A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile


Traduceri

Referințe