divin

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină divinus. Confer franceză divin, italiană divino.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
divin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ divin divini
Articulat divinul divinii
Dativ-Genitiv divinului divinilor
Vocativ ' '
  1. (în Republica Moldova; de la distilat de vin) băutură spirtoasă obținută din distilate de vin, învechite cel puțin 3 ani, cu adaos de apă dedurizată, sirop de zahăr și, după caz, cu caramel de zahăr și ape alcoolizate, până la obținerea caracteristicilor organoleptice și fizico-chimice stabilite în reglementările tehnice respective.[1]

Sinonime


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
divin
Singular Plural
Masculin divin divini
Feminin divină divine
Neutru divin divine
  1. consideratprovine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor.
    Pronia divină.
  2. făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu.
    Serviciu divin.
  3. (fig.) înzestrat cu însușiri cu totul excepționale.
    Voce divină.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din latină divinus.

Pronunție

  • AFI: /di.vɛ̃/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
divin
Singular Plural
Masculin divin divins
Feminin divine divines
  1. divin

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii