delira

Vezi și : delirá, délira, deliră

română

Etimologie

Din franceză délirer < latină delirare

Pronunție

• AFI: /de.liˈra/

Verb

Conjugarea verbului delira
Infinitiv	a delira
Indicativ prezent pers. 1 sg.	delirez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să delireze
Participiu	delirat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a fi în stare de delir; a aiura.

   Bolnavul delirează din cauza febrei.

Sinonime

• (med.) aiura, (înv. și reg.) bâigui, (Olt.) lozi

Cuvinte derivate

• delir
• delirant
• delirare
• delirium

Traduceri

a aiura

catalană: delirar (català) engleză: rave (English), be delirious (English) esperanto: deliri (Esperanto) finlandeză: hourailla (suomi) franceză: délirer (français) galiciană: delirar (galego) germană: delirieren (Deutsch)

italiană: delirare (italiano) neerlandeză: ijlen (Nederlands) poloneză: majaczyć (polski), bredzić (polski) portugheză: delirar (português) spaniolă: delirar (español) suedeză: yra (svenska) turcă: hezeyan etmek (Türkçe)

Etimologie

Din delira.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru delira.

Referințe

• DEX online