demâncare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din de + mâncare.

Pronunție

  • AFI: /de.mɨn'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
demâncare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ demâncare demâncăruri
Articulat demâncarea demâncărurile
Dativ-Genitiv demâncării demâncărurilor
Vocativ demâncare demâncărurilor
  1. mâncare, hrană, bucate; demâncat.


Traduceri

Referințe