denega

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină, italiană denegare. Confer franceză dénier.

Pronunție

  • AFI: /de.ne'ga/


Verb


Conjugarea verbului
denega
Infinitiv a denega
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deneg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să denege
Participiu denegat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (înv.) a nega, a tăgădui.
  2. (v.tranz.) a refuza.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe