deplanta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză déplanter.

Pronunție

  • AFI: /de.plan'ta/


Verb


Conjugarea verbului
deplanta
Infinitiv a deplanta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deplantez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deplanteze
Participiu deplantat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte.
  2. (v.tranz.) a dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe