teren

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
teren

română

Etimologie

Din franceză terrain.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
teren
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ teren terenuri
Articulat terenul terenurile
Genitiv-Dativ terenului terenurilor
Vocativ terenule terenurilor
  1. întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spațiu).
  2. solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc.
    Terenuri paleozoice.
  3. loc, regiune.
  4. (fig.) domeniu de activitate, de preocupări.
  5. (urmat de determinări care arată destinația) spațiu special amenajat într-un anumit scop.
    Teren de sport.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenție situația, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa
  • A câștiga teren = a progresa puțin într-o acțiune; a-și consolida poziția
  • A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda
  • A pierde teren = a pierde șansele de succes


Traduceri

Anagrame

Referințe