deponent

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză déponent < latină deponens, deponentis.

Pronunție

  • AFI: /de.po'nent/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
deponent
Singular Plural
Masculin deponent deponenți
Feminin deponentă deponente
Neutru deponent deponente
  1. (în gramatica latină, despre verbe și forme verbale) cu formă pasivă și înțeles activ.


Traduceri

Etimologie

Din latină deponens, deponentis, italiană deponente.

Substantiv


Declinarea substantivului
deponent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deponent deponenți
Articulat deponentul deponenții
Genitiv-Dativ deponentului deponenților
Vocativ deponentule deponenților
  1. persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe