depunător

română

Etimologie

Din a depune + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /de.pu.nə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului depunător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	depunător	depunători
Articulat	depunătorul	depunătorii
Genitiv-Dativ	depunătorului	depunătorilor
Vocativ	depunătorule	depunătorilor

1. persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc.

Cuvinte derivate

• depunătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online