depunător

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a depune + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /de.pu.nə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
depunător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ depunător depunători
Articulat depunătorul depunătorii
Genitiv-Dativ depunătorului depunătorilor
Vocativ depunătorule depunătorilor
  1. persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe