depuncta

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din des- + a puncta.

Pronunție

  • AFI: /de.punk'ta/


Verb


Conjugarea verbului
depuncta
Infinitiv a depuncta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
depunctez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să depuncteze
Participiu depunctat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe