Sari la conținut

deraia

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză dérailler.

Pronunție

  • AFI: /de.raˈja/


Verb


Conjugarea verbului
deraia
Infinitiv a deraia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deraiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deraieze
Participiu deraiat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre mijloace de transport care circulă pe șine) a sări de pe șine.
  2. (v.intranz.) (fig.) a vorbi aiurea, a bate câmpii, a divaga; a se abate, a devia de la subiect.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe