devia

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză dévier < latină deviare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
devia
Infinitiv a devia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deviez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să devieze
Participiu deviat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a se abate de la o direcție dată.
  2. (v.intranz.) (fig.) a se îndepărta de la subiectul în discuție; a se abate de la calea bună (comițând erori, fapte reprobabile).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe