deranjament

română

Etimologie

Din franceză dérangement.

Pronunție

• AFI: /de.ran.ʒa'ment/

Substantiv

Declinarea substantivului deranjament
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deranjament	deranjamente
Articulat	deranjamentul	deranjamentele
Genitiv-Dativ	deranjamentului	deranjamentelor
Vocativ	deranjamentule	deranjamentelor

1. perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc.; defectare.
2. indigestie; diaree.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online