deranjament

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză dérangement.

Pronunție

  • AFI: /de.ran.ʒa'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
deranjament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deranjament deranjamente
Articulat deranjamentul deranjamentele
Genitiv-Dativ deranjamentului deranjamentelor
Vocativ deranjamentule deranjamentelor
  1. perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc.; defectare.
  2. indigestie; diaree.


Traduceri

Referințe