derbedeu

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă derbeder.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
derbedeu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ derbedeu derbedei
Articulat derbedeul derbedeii
Genitiv-Dativ derbedeului derbedeilor
Vocativ derbedeule derbedeilor
  1. om fără căpătâi, om de nimic; pierde-vară, vagabond, haimana.


Traduceri

Referințe