căpătâi
Aspect
Etimologie
Din latină capitaneum.
Pronunție
- AFI: /kə.pəˈtɨj/
Substantiv
Declinarea substantivului căpătâi | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | căpătâi | căpătâie |
Articulat | căpătâiul | căpătâiele |
Genitiv-Dativ | căpătâiului | căpătâielor |
Vocativ | căpătâiule | căpătâielor |
- parte a patului sau a oricărui alt obiect, pe care se pune capul; (p.ext.) pernă sau alt obiect pe care se pune capul.
- nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva.
- capăt, sfârșit.
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Expresii
- A sta la căpătâiul cuiva = a veghea lângă o persoană bolnavă
- A nu avea căpătâi = a nu avea nici un rost în viață
- (înv.) A face (cuiva) de căpătâi = a căpătui; a căsători (pe cineva)
- A scoate ceva la căpătâi sau a o scoate la căpătâi (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capăt
- A da de căpătâi = a da de capăt, a descurca
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online